I smell fear

Am niste mici placeri vestimentare/de comportament/ de gandire din care se poate trage concluzia ca sunt dilie, iar de aceea la ascund, cum iti ascunzi tu alunița aia parca grotesc de mare de pe umar sau faptul ca ai o spranceana mai lunga decat cealalta. Dar...trebuie? Parca mi s-a luat sa nu port unele haine sau sa nuvorbesc ca in cartile cu karma yoga pe care le citesc. Daca vreau sa port turban? Eu zic ca ar trebui sa port si sa nu imi mai fie frica. Daca vreau sa aduc vorba de karma  (pentru ca e pe bune,fratilor, karma e pe bune)mereu  cand am ocazia? Sau nu stiu....sa fiu ca aici? Nu mai vreau sa imi fie frica, iar nici tie nu ar trebui. Pune-ti chilotii peste pantaloni daca te simti Superman azi sau stai in cap, dar nu ma mai face pe mine, draga cititor care probabil face parte din sistem (sau care se trezeste la viata) sa imi fie frica de ce va spune lumea.
Sunt de parere ca ni se baga in adancul creierului aceasta frica dupa varsta de 7-8 ani, exact, cand intram la scoala.
Pentru ca,pe parcursul anilor de scoala nu faci nimic altceva decat sa te transformi dintr-o halca intr-un bol de carne tocata, fara sustinere din interior, inchegata cu niste ingrediente masurate la varf de lingurita.
Prea multa aluzie la chiftelute, in concluzie, pot spune ca mi-am semnat declaratia de razboi cu Masina de Tocat, pentru ca la vita e bella.
                                                                                                                                              Tschuss.

Nu te ingrijora

M-am trezit si cafeaua era facuta, ce zici de asta? Zici ca e dragut, asta e. Probabil e un soc pentru tine, draga citittorule ca postez atat de repede, nu te ingrijora, o sa treaca si asta. Nu o sa abordez un subiect astazi, ci pur si simplu voi arunca o tona de ganduri si cuvinte pe aceasta pagina virtuala.
Tin sa reamintesc ca nu scriu pt nimeni, scriu pentru mine, ca s-a intamplat sa am doi- trei oameni care au citit si ei, meh,il voi considera un noroc nebun. Dar cum spuneam, asta e pentru mine, deci daca nu iti place sa citesti niste lucruri complet aiurea si aleatorii, mai bine dai click si inchizi.
Jimi Hendrix e misto, atata timp cat vad/aud operele de arta ale cuiva nu pot sa vorbesc despre artist la trecut. E ciudat? Consider ca asa si-a asigurat el imortalitatea, iar atunci, de ce as vorbi de parca el/ea a murit?
In fine, prea multa discutie despre moarte, mi se raceste cafeaua.
Hai sa vorbim despre altceva, ok? Ok. (Nici nu vorbesc singura, e in regula)
Niciodata nu m-am gandit cum ar fi sa sar cu parasuta, niciodata pana acum. Sau sa ma dau cu parapanta, asta o sa fac, serios daca nu, va fi probabil al doilea cel mai tampit lucru care mi-a trecut prin minte si am vrut sa il pun in aplicare, dar pana la urma, viata e scurta, merita sa incerci orice.
De acum incolo vreau sa am un ending line, dar sa fie bun, amuzant si inspiring.

Hmm...pana cand voi gasi nu uita, draga cititorule, la vita e bella, v-am pupat!