Am niste mici placeri vestimentare/de comportament/ de gandire din care se poate trage concluzia ca sunt dilie, iar de aceea la ascund, cum iti ascunzi tu alunița aia parca grotesc de mare de pe umar sau faptul ca ai o spranceana mai lunga decat cealalta. Dar...trebuie? Parca mi s-a luat sa nu port unele haine sau sa nuvorbesc ca in cartile cu karma yoga pe care le citesc. Daca vreau sa port turban? Eu zic ca ar trebui sa port si sa nu imi mai fie frica. Daca vreau sa aduc vorba de karma (pentru ca e pe bune,fratilor, karma e pe bune)mereu cand am ocazia? Sau nu stiu....sa fiu ca aici? Nu mai vreau sa imi fie frica, iar nici tie nu ar trebui. Pune-ti chilotii peste pantaloni daca te simti Superman azi sau stai in cap, dar nu ma mai face pe mine, draga cititor care probabil face parte din sistem (sau care se trezeste la viata) sa imi fie frica de ce va spune lumea.
Sunt de parere ca ni se baga in adancul creierului aceasta frica dupa varsta de 7-8 ani, exact, cand intram la scoala.
Pentru ca,pe parcursul anilor de scoala nu faci nimic altceva decat sa te transformi dintr-o halca intr-un bol de carne tocata, fara sustinere din interior, inchegata cu niste ingrediente masurate la varf de lingurita.
Prea multa aluzie la chiftelute, in concluzie, pot spune ca mi-am semnat declaratia de razboi cu Masina de Tocat, pentru ca la vita e bella.
Tschuss.
